Yann Martel – Viata lui Pi (II)
octombrie 6, 2007
Ne jucăm şi azi cum ne-am mai jucat (citatele din Vonnegut comentate), pentru că n-am rezistat la un citat din Martel care mi-a evocat brusc sintagma „dispreţ abstract“. Contextul este întoarcerea adolescentului Pi Patel în sînul – cam sterp al – civilizaţiei, după şapte luni de plutire pe valurile oceanului Pacific, iar citatul e acesta: „Prima
oară cînd am mers la un restaurant indian în Canada, am mîncat cu mîinile. Chelnerul s-a uitat la mine dispreţuitor şi a spus: «De-abia aţi debarcat, nu-i aşa?» M-am îngălbenit. Degetele, care mai înainte fuseseră nişte mlădiţe delicate ce mîngîiau mîncarea înainte de a o duce la gură, au devenit tentacule murdare în ochii mei. Am îngheţat ca un infractor prins în flagrant delict. N-am îndrăznit să le ling. Le-am şters cu vinovăţie pe şerveţelul de masă. Chelnerul nu şi-a dat seama cît de tare m-au durut cuvintele sale. Erau ca nişte gheare care îmi pătrundeau adînc în carne. Am apucat cuţitul şi furculiţa. Nu mai folosisem niciodată asemenea tacîmuri. Mîinile îmi tremurau. Sambar-ul1 şi-a pierdut gustul.“
oară cînd am mers la un restaurant indian în Canada, am mîncat cu mîinile. Chelnerul s-a uitat la mine dispreţuitor şi a spus: «De-abia aţi debarcat, nu-i aşa?» M-am îngălbenit. Degetele, care mai înainte fuseseră nişte mlădiţe delicate ce mîngîiau mîncarea înainte de a o duce la gură, au devenit tentacule murdare în ochii mei. Am îngheţat ca un infractor prins în flagrant delict. N-am îndrăznit să le ling. Le-am şters cu vinovăţie pe şerveţelul de masă. Chelnerul nu şi-a dat seama cît de tare m-au durut cuvintele sale. Erau ca nişte gheare care îmi pătrundeau adînc în carne. Am apucat cuţitul şi furculiţa. Nu mai folosisem niciodată asemenea tacîmuri. Mîinile îmi tremurau. Sambar-ul1 şi-a pierdut gustul.“
De regulă, se ştie, sambar-ul îşi pierde gustul cînd meseanul este atins de dispreţul abstract. Ce înţeleg prin această sintagmă? Cf. DEX 1998, dispreţul este „Sentiment de desconsiderare a cuiva sau a ceva; lipsă de consideraţie sau de stimă faţă de cineva sau de ceva“. În cazul dispreţului abstract, „cineva“, adică persoana, individul, se înlocuieşte cu o abstracţiune: categoria din care (se presupune a) face parte individul.
Dispreţul abstract este desconsiderarea cuiva pe care nu l-ai cunoscut niciodată, despre care nu ştii mai nimic, care nu-ţi e prieten/vecin/cunoscut. Dispreţ abstract este desconsiderarea cuiva cu tenul măsliniu care intră într-un restaurant din Canada şi mănîncă cu mîna. Dispreţ abstract este desconsiderarea cuiva pe care îl cheamă Piscine şi căruia i se zice în mod frecvent Pişulină. Din acel moment, personalitatea individului Piscine se dizolvă în nimicnicia statutului de Pişulină. De ce e desconsiderat omul pentru că numele îi sună ciudat este unul dintre marile mistere care disting umanitatea de animale.
Dispreţ abstract este desconsiderarea unei categorii de oameni. Nu poţi fi vecin cu o categorie de oameni. Cu categoria de oameni nu ieşi la bere, categoria de oameni nu-ţi poate zgîria maşina în parcare, nu dă muzica tare cînd dormi tu şi nici nu-ţi răspunde obraznic din spatele unui ghişeu. Nici o categorie de oameni nu va putea vreodată să încapă în sufrageria sau în curtea ta, nu vei reuşi în veci să dai mîna cu o categorie de oameni şi, indiferent cît de mult vei trăi şi cît de lungi vor fi călătoriile tale, nu vei reuşi să te întîlneşti faţă în faţă cu vreo categorie de oameni. Doar cu nişte indivizi.
Dispreţ abstract este desconsiderarea islamiştilor de creştini, acreştinilor de hinduşi, a hinduşilor de islamişti şi înapoi. („Dacă există o singură naţiune în cer, nu ar trebui ca toate paşapoartele să fie valabile?“)
Oricît ar fi însă de abstract, dispreţul abstract e drumul cel mai drept către violenţa practică. Ieşi cu bîta la manifestaţie şi dai cu ea în capul categoriei. E simplu, cîtă vreme, cum spuneam, cu categoria n-ai stat niciodată la bere pe terasa din parc, de pildă. Nu ştii cîte pisici are acasă, dacă nu cumva a rămas restanţă cu ratele la bancă fiindcă i s-a îmbolnăvit copilul de hepatită sau cîte coşuri de nuiele e capabilă (ea, categoria) să împletească în opt ore. Categoria e o abstracţiune pe care îţi poţi vărsa frustrările sau sentimentele de împrumut. Altminteri, dispreţul abstract e un drum la fel de bun şi către violenţa în sens invers. Tratează un om ca pe o categorie (de rang inferior) şi categoria poate sfîrşi prin a-ţi arde o bîtă în cap. Devii la rîndu-ţi o categorie şi trebuie să suporţi consecinţele.
Din toată această joacă de-a tu-eşti-categoria, ba-tu-eşti-categoria, e clar că nu multă lume mai scapă neşifonată. Cu alte cuvinte, oricare dintre noi poate fi următoarea capră2. Şi de obicei asta se întîmplă din cauză că, oriunde ne-am ascunde, dispreţul abstract ne găseşte şi ne îmbăloşează umerii ca un scuipat gigantic.
În încheiere, aş vrea să adaug o notă specială pentru comentatorul andu de la partea întîi:
„Tigrii există, bărcile de salvare există, oceanele există“, le spune Pi celor doi japonezi care anchetează scufundarea navei Tsimtsum şi care nu îi cred povestea. „Din cauză că cele trei nu s-au întîlnit în experienţa dumneavoastră îngustă şi limitată, refuzaţi să credeţi că este posibil. Totuşi, adevărul este că Tsimtsum le-a adus împreună şi apoi s-a scufundat.“
„Tsimtsum“ desemnează, în Kabala, contracţia care urmează unei expansiuni; specific, se referă la faptul că Dumnezeu a creat toate lucrurile care compun lumea noastră şi apoi s-a retras pentru a îngădui existenţa acelor lucruri. Dumnezeu, cu alte cuvinte, a adus totul împreună şi apoi s-a scufundat.
Consider că o dată ajuns aici, aproape de finalul cărţii, cititorul primeşte o nouă cheie de lectură cu care ar trebui să reia şi să descuie porţile percepţiei din această carte.
Peste (sau pe sub) toate acestea, vidal este o persoană a-religioasă. În condiţiile acestea, dacă pînă şi vidal a remarcat valoarea intelectuală a acestei chei de lectură, cu siguranţă şi comentatorul andu, cu puţină străduinţă, va reuşi.
Cărţile nu ar trebui să cadă sub incidenţa dispreţului abstract. Nu mai mult decît oamenii.
__________
1 – Sambar: mîncare tradiţională indiană, puternic condimentată, pe bază de linte şi vegetale.
2 – După ce au fost siliţi de tatăl lor să asiste la hrănirea cu o capră vie a unui tigru flămînd din grădina zoologică, fratele lui Pi i-a şoptit acestuia la ureche: „Tu eşti următoarea capră!“.
.
Yann Martel – Viaţa lui Pi (I)
octombrie 6, 2007 la 9:51 am
bravo bravo
octombrie 6, 2007 la 10:51 am
mersi mersi
februarie 20, 2010 la 8:45 pm
[...] Poate vă mai amintiţi coperta a patra a Vieţii lui Pi, despre care am scris deja (partea I şi partea a II-a) – cu inventarul său de animale paralel cu cartea şi cu aiureala despre tigrul care cică face [...]
februarie 21, 2010 la 2:33 pm
[...] 30, 2007 Yann Martel – Viaţa lui Pi (II) . [...]