Kurt Vonnegut – Abatorul cinci (II)

septembrie 16, 2007

.
.
KURT VONNEGUT, Abatorul cinci (II): De la abator la malaxor

În lume se nasc în medie 323.000 de copii pe zi. Tot într-o singură zi, în medie 10.000 de persoane mor din cauza foametei sau a subnutriţiei. Aşa merg lucrurile. Alte 123.000 de persoane mor din diferite alte cauze. Aşa merg lucrurile. Aceasta înseamnă că în fiecare zi populaţia lumii creşte cu aproximativ 191.000 de oameni. Biroul pentru evidenţa populaţiei pronostichează că pînă în anul 2000 totalul populaţiei de pe glob se va dubla, atingînd cifra de 7.000.000.000.
Bănuiesc că toţi oamenii aceştia vor dori puţină demnitate, am spus eu.
Cred şi eu, mă aprobă O’Hare.“
Ei bine, n-o vor avea. Nu toţi. Nu majoritatea. Conform unui raport al Naţiunilor Unite, la sfîrşitul anului trecut eram 6,55 de miliarde de inşi pe tot pămîntul (războaiele şi foametea au mai cernut, va să zică, cele 7 miliarde previzionate în roman); din care cam
un miliard, deci mai puţin de o şesime, locuiau în ţări dezvoltate sau industrializate, peste cinci miliarde, în ţări în curs de dezvoltare, iar aproape o jumătate de miliard, în ţări în tranziţie – printre aceştia am fi noi, românii. Traducătoarea
Abatorului, Rodica Mihăilă, aminteşte, în postfaţa cărţii în care Billy Pilgrim e expus în cuşca presurizată din grădina zoologică de pe planeta Tralfamadore, aminteşte aşadar cuvintele omului de ştiinţă francez René Jules Dubos despre condiţia umană:
„În multe privinţe, omul modern e ca un animal care îşi petrece viaţa într-o grădină zoologică; la fel ca acesta el e hrănit din abundenţă şi protejat împotriva pericolelor, dar lipsit de stimulii naturali esenţiali unei funcţionări normale a minţii şi trupului. Omul se alienează nu numai faţă de semenii lui, nu numai faţă de natură, dar, cel mai important, faţă de străfundurile esenţei lui umane“.
1
„Omul“ lui Dubos e însă doar miliardul trăitor în ţările dezvoltate. De rest, cu cît se coboară pe lista ONU, cu atît mai subţire cu hrănitul, protejatul de pericole şi lipsa de stimuli naturali. În traducere, peste cinci şesimi din populaţia pămîntului e sărăcuţă, săracă sau sărăntoacă
de-a binelea. (Să nu uităm, există cel puţin o ţară europeană în care pînă nu de mult se cînta „Aseară la Telejurnal / Am văzut caşcaval!“ Nu că ar fi prea sănătos să te-ndopi cu caşcaval, dar e deja alt subiect.) Cealaltă şesime şade ca proasta într-un insectar, nici acul din burtă nu-i
lipseşte. Se prea poate ca, în condiţiile acestea, ţările din coada listei să ne facă surpriza şi să producă veritabilul om nou al viitorului – cel căruia stimulii naturali în exces i-au dezvoltat un nou simţ (al pericolului), napalmul la conservă i-a dezvoltat piele de duritatea blindajului, seceta i-a tras plasă naturală peste ochi împotriva muştelor care vor să le bea umoarea, foametea i-a adăugat în maţ sistem de reciclare a fecalelor ş.a.m.d.
Şi, să nu uităm, pînă şi pîrlitului de Billy Pilgrim fiică-sa, Barbara, „avea o adevărată plăcere să-i răpească în numele dragostei şi ultima fărîmă de demnitate“. Căci de la asta porniserăm. De la demnitate. Singuri şi uitaţi sau terorizaţi şi maltrataţi, rupţi de foame şi de sărăcie sau
îmbuibaţi ca gîştele şi purtaţi în lesă, dispreţuiţi şi manevraţi, cei mai mulţi dintre noi duc lipsă de demnitate şi nici c-o vor (re)căpăta vreodată.
Cică la fiecare cinci secunde moare cîte un copil de foame. Doisprezece pe minut. 17.280 pe zi. Să presupunem că aceste cifre n-ar fi reale. Să zicem că ar fi duble faţă de realitate. Cîte un copil la zece secunde mi se pare cu totul altceva. Dar dacă aceste cifre ar fi de trei ori, de patru ori umflate faţă de cele reale? Un copil la 20 de secunde e deja o uşurare. Iar în varianta cifrelor înzecite faţă de realitate, un copil la 50 de secunde (hai, pe minut) e chiar rezonabil. La cît de îngrămădiţi sîntem şi-aşa…
Asta e, copiii săraci mor mai des. Vieţile lor sînt atît de mărunte, n-au apucat să înfăptuiască nimic, cu siguranţă nu sînt copiii lui Hilton, n-au scris Versetele satanice, n-au jucat în Soldatul universal şi nici n-au inventat The Million Dollar Homepage. Sînt nesemnificativi pînă în ultima clipă a vieţii, de aceea nu pot deveni semnificativi în moarte. De ce sînt nesemnificativi? Că n-au pile. N-au relaţii. Ne explică un extraterestru de pe Tralfamadore:
„Defectul istorisirilor despre Hristos consta, după părerea extraterestrului, în faptul că Hristos, pe care nu dădeai nici două parale, era în realitate Fiul celei mai Puternice Fiinţe din întreg Universul. Cititorii înţelegeau lucrul acesta; aşadar, cînd sosea momentul răstignirii, ei îşi ziceau pe bună dreptate în sinea lor (…): «De data asta chiar c-au dat-o-n bară – s-au apucat să linşeze pe cine nu trebuia!» Şi o dată cu gîndul ăsta venea şi altul, înrudit cu el: «Există într-adevăr oameni care pot să fie linşaţi». Care? Oamenii care n-au relaţii influente. Aşa merg lucrurile.“
Fapt pentru care extraterestrul le dă pămîntenilor o Nouă Evanghelie, în care „Iisus era într-adevăr un individ oarecare şi călca pe nervi o mulţime de oameni cu relaţii mai influente decît ale lui“; cei care au luat parte la linşarea lui „erau convinşi că n-aveau de ce să se aştepte la nici un fel de repercusiune“. Ghinionul lor este că, în chiar ultima clipă de viaţă a acestui Iisus fără relaţii, Atotputernicul i-a anunţat din ceruri, cu glas de tunet, „că îl adoptă pe vagabond ca fiu al său, învestindu-l pentru eternitate cu putere şi toate privilegiile cuvenite Fiului Celui care a creat Universul. A spus aşa: «Din această clipă, El va pedepsi crîncen pe toţi cei care vor mai îndrăzni să chinuie un vagabond lipsit de relaţii!»“.
Acum, întrebarea e cine-i adoptă pe toţi lipsiţii de relaţii care intră în componenţa celor cinci şesimi mai sus amintite.
Vorba unui valet2 de la un hotel din San Francisco: „La 11 septembrie 2001, 3000 de oameni au murit. Asta a schimbat totul, nu-i aşa? Ieri, 25.000 de oameni au murit de foame şi sărăcie. E ca şi cum şaisprezece avioane, pline în cea mai mare parte cu copii, au intrat în zgîrie-nori de mărimea gemenilor World Trade Center, omorînd pe toată lumea dinăuntru. Asta a schimbat totul, nu-i aşa? Probabil că nu, fiindcă s-a întîmplat şi azi şi se va întîmpla şi mîine, şi în ziua următoare, şi tot aşa. 25.000 de oameni care mor zilnic de foame şi sărăcie înseamnă peste 9 milioane de morţi în fiecare an, 6 milioane dintre ei fiind copii. Asta înseamnă un holocaust şi jumătate în fiecare an. Nu tu gaz, nu tu crimă cu premeditare. Doar neglijenţă cu premeditare“.3

„Oamenii slabi merită să moară“, spune în Abatorul cinci personajul Bertram Copeland Rumfoord. Iată o veste proastă: majoritatea oamenilor sînt slabi. Sînt slabi în faţa morţii, în faţa celor pe care-i iubesc, în faţa cîte unei plăceri, în faţa spaimei, în faţa incertitudinii, în faţa pistolului, în faţa bolii, în faţa banilor, în faţa ideologiilor (sau mai ales în interiorul lor), în faţa camerei de gazare, în faţa judecătorilor, în faţa multor kilotone de material incendiar, în faţa foamei, în faţa cutremurelor, în faţa vorbelor grele, în faţa minciunilor, în faţa autorităţilor, în faţa nedreptăţii, în faţa privilegiilor, în faţa prejudecăţilor, în faţa mulţimii, în faţa singurătăţii, în faţa durerii fizice, în faţa durerii morale, în faţa lăcomiei, sînt slabi pur şi simplu. Pînă la final, întrebarea rămîne care dintre noi toţi, cei slabi, are pile.


(Abatorul cinci merge binişor cu piesa For What Is Worth,
a lui Stephen Stills (Buffalo Springfield).
Da, ştiu, mai toate documentarele antirăzboi o folosesc,

dar asta e, se potriveşte al naibii.)

__________

1 Un text cu care Dubos a umflat Pulitzer-ul pentru non-fiction (în acelaşi an, 1969, în care ieşea pe piaţă Abatorul), ceea ce, previzibil, nu a dus la vreo revoluţie mai mică sau mai mare bazată pe grozavele lui idei. Se demonstrează astfel din nou că ideile umaniste sînt bune cîtă vreme rămîn pe hîrtie, unde le e locul.


2 Valetul e Marc Norton, care în timpul său liber scrie la cotidianul online alternativ Beyond Chron (www.beyondchron.org), conceput ca o alternativă mai mult sau mai puțin înțeleaptă la ziarul oficial San Francisco Chronicle.


3 Da, metaforele şi comparaţiile sînt metode facile. E uşor să-i smulgi cuiva o lacrimă printr-o retorică de acest gen, omul să bage mîna în buzunar şi să arunce în pălărie nişte monede, să se strîngă o sumă, să se hrănească nişte nehrăniţi. Nu aceasta e calea, într-adevăr, dar nici nu e acesta subiectul momentului. Cifrele rămîn, realitatea e tot aici. Precizarea aceasta are doar rostul de a veni în întîmpinarea eventualelor proteste de la cititori. 😉

.

Kurt Vonnegut – Abatorul cinci (I)


Reclame

7 răspunsuri to “Kurt Vonnegut – Abatorul cinci (II)”

  1. T. Says:

    Mai are rost sa zic ca azi m-am dus fuguta la librarie si am achizitionat "Abatorul cinci"?

    In alta ordine de idei, as putea sa-mi permit o intreabre tembela? "Vidal" vine de la Fernando Vidal din "Despre eroi si morminte"?

  2. v Says:

    @T: nu, din pacate. e mult mai prozaic 😀

  3. zully Says:

    am citit recenzia ta de trei ori pina acum si de fiecare data am ramas cu senzatia ca ceva m-a lovit cu pumnul in stomac.

  4. v Says:

    pai, the fittest asta inseamna de mult…
    unii ar spune chiar ca asta e diferenta dintre om si animal. 😉

  5. Trifoi Says:

    deci survival of the fittest se transforma in survival al celor "bazati"? eu clar n-o sa fiu niciodata bazata :))


  6. […] jucăm şi azi cum ne-am mai jucat (citatele din Vonnegut comentate), pentru că n-am rezistat la un citat din Martel care mi-a evocat brusc sintagma „dispreţ […]


  7. […] Abatorul 5, cu tot cu note de subsol, care nici alea nu trebuie trecute cu vederea. Și mai ai și partea a II-a din Abatorul 5, ca să nu rămîi cu temele […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: