La final de an

Pentru anul ce vine îmi propun solemn să nu mai citesc textele de pe coperta a patra a cărţilor, micile prezentări făcute cărţilor în diverse revistuţe, textele de PR ale editurilor despre propriile lor cărţi, „recenziile“ făcute anumitor cărţi de persoane care încep prin a declara că pe ele nu le interesează genul cu pricina.

• Poate vă mai amintiţi coperta a patra a Vieţii lui Pi, despre care am scris deja (partea I şi partea a II-a) – cu inventarul său de animale paralel cu cartea şi cu aiureala despre tigrul care cică face pe Şeherezada, minunată idee, dar nu ştiu din care carte, că din asta nu… Dacă nu vă mai amintiţi, nici n-aţi pierdut nimic, vedeţi-vă de treabă.

• Poate vă mai amintiţi cel puţin despre textul ăsta năuc, al unei Raluci Alexe care n-a înţeles, nu i-a plăcut, al cărei gen nu e cartea cu pricina, dar care nu s-a sfiit nu doar să scrie despre, ci şi să dea un calificativ (o stea) cărţii cu care n-are nici o treabă. Du-te, Raluca, şi nu mai păcătui. 🙂

• În Săptămîna financiară, Lucia Verona le zice despre Viaţa pe Titan, a lui Vonnegut: „Cel mai bogat om din America secolului 22, Malachi Constant, un om norocos, pe care «cineva acolo sus îl iubeşte», pleacă pe Marte, apoi, după numeroase aventuri pe Terra şi pe diferite planete, ajunge pe Titan, unde-l va întîlni pe Winston Niles Rumfoord, un explorator spaţial care cunoaşte trecutul, prezentul şi viitorul. Acest al doilea roman al lui Vonnegut, la prima vedere o carte de science-fiction…“

Dear Lucia,

Iată o chestie verificată: if it walks like a duck and talks like a duck, it probably IS a duck!

• De pe coperta a patra a unei cărţi de Casares, Dintr-o lume în alta:

„Un gazetar din Buenos Aires şi femeia pe care o iubeşte se îmbarcă pe o navă cosmică. Ea de voie, el de nevoie pornesc spre descoperirea unor noi forme de viaţă. (…) Sfatul criticului: Nu vă lăsaţi păcăliţi de recuzita SF.“

Ha, ha, ha! O să încerc, nene, da’ nu ştiu sigur dac-o să-mi iasă…

• De pe coperta a patra a unei cărţi… iaca poznă, tot de Casares, Invenţia lui Morel:

„Dacă citiţi cartea doar ca pe un roman ştiinţifico-fantastic, îi pierdeţi simbolurile. Dacă o citiţi ca pe o parabolă, pierdeţi povestea de dragoste. Dacă o citiţi ca pe un roman de dragoste, pierdeţi «invenţia».“

Hotărît lucru, autorii de texte-pentru-coperta-a-patra ori sînt nişte caraghioşi, ori ne cred pe noi, cititorii, nişte caraghioşi…

Desigur, noi, ăştia care citim, cînd citim, citim doar cuvinte. Ele, cuvintele, nu semnifică nimic pentru noi. Cel mult, ele, cuvintele pe care le citim, se constituie în genuri şi stiluri literare. În nimic altceva. Nici o idee, nici un simbol, nimic nu răzbate pînă la noi din paginile cărţii, o dată ce ne-am hotărît că ceea ce citim e science fiction sau romance sau… na, parabolă! :))

• De pe coperta a patra a altui Vonnegut, Pianul mecanic:

„Pianul mecanic depăşeşte cu mult, prin umor şi fantezie pură, graniţele rigide ale ipotezei de tip science-fiction.“

Am mai întrebat eu cîndva care-s graniţele alea rigide ale ipotezei de tip science-fiction, da’ nu s-a grăbit nimeni să-mi răspundă. La revedeereeee, tabără draagăăăă…

• Aceasta de mai sus n-a fost o însemnare propriu-zisă, a fost doar o jucărie, fiindcă mintea mea, să mă scuzaţi, e în vacanţă. Aşa că vă anunţ pe astă cale că pun cartuşele în cartuşieră şi cartuşiera-n cui, şi-i dau şi blogului ăstuia o vacanţă mică de sărbători. Să ne revedem sănătoşi la anul şi să nu ne uităm unii pe alţii.

Cu drag,

v